Eugen, omul
Dincolo de roluri, cursuri și conferințe, rămâne omul: simplu, cald, lucid și profund legat de viață.
Înainte de orice rol public
Înainte de orice rol public, înainte de conferințe, cursuri, workshopuri, biografie sau reputație, Eugen Mîrtz este un om al simplității.
Cei care îl cunosc de aproape știu că viața lui de zi cu zi nu are nimic spectaculos în sensul exterior al cuvântului. Trăiește modest, liniștit, cu o firescă economie a lucrurilor, a gesturilor și a nevoilor. Nu este un om atras de risipă, de ostentație sau de obiecte noi doar pentru că sunt noi. Dimpotrivă, are un respect aproape afectuos pentru lucrurile care au rezistat în timp.
În casa lui poți găsi cărți vechi, obiecte păstrate de zeci de ani, piese de mobilier reparate, lucruri care pentru altcineva ar fi fost de mult înlocuite. Pentru Eugen, dacă un obiect este bun, dacă încă funcționează sau poate fi reparat, atunci nu și-a încheiat viața. Nu trebuie aruncat. Trebuie îngrijit, înțeles, readus în funcțiune.
Această atenție pentru lucrurile care pot fi reparate spune ceva important despre omul Eugen Mîrtz. Într-un fel discret, ea se regăsește și în felul în care privește oamenii: cu răbdare, cu încredere, cu sentimentul că dincolo de defecte, rătăciri, oboseală sau greșeli, există aproape întotdeauna ceva bun care merită văzut, păstrat și ajutat să se ridice din nou.
Un om simplu,
cu o viață așezată
Eugen este un om conservator în lucrurile lui, dar nu rigid. Îi plac continuitatea, ritmul, simplitatea și obiectele care au trecut proba timpului. Când îi place o haină, o culoare sau o formă, poate rămâne fidel acelui stil multă vreme. Când îi place o anumită mâncare, o poate repeta cu aceeași plăcere zile la rând. Când un lucru funcționează, nu simte nevoia să îl schimbe doar de dragul noutății.
Această consecvență face parte din felul lui de a fi.
În viața de zi cu zi, îl poți găsi citind, practicând, rugându-se, cântând la orgă, urmărind un film, reparând ceva sau pur și simplu stând la soare. Are o legătură puternică cu lumina, aerul curat, marea și natura. Îi place să stea la soare, să respire, să se așeze într-un loc în care să simtă spațiul, lumina, liniștea.
Muzica are, de asemenea, un loc aparte în viața lui. Cântă la orgă, a compus piese și se poate pierde ore întregi în sunet, într-un fel de concentrare care seamănă mai mult cu o practică interioară decât cu un simplu hobby.
Iar filmele sunt una dintre bucuriile lui constante. Îi place cinematograful, merge des la film, urmărește poveștile, le comentează, le desface în idei, caută sensuri, simboluri, transformări. Filmele indiene și poveștile de viață puternice îl emoționează profund. Nu se ferește să plângă atunci când ceva îl atinge.
Bucuria de a
repara
Una dintre trăsăturile cele mai firești și mai recognoscibile ale lui Eugen este pasiunea pentru reparații.
Îi place să repare calculatoare, electrocasnice, obiecte, lucruri mici sau mari care pentru altcineva ar fi devenit inutile. Îi place să înțeleagă cum funcționează ceva, unde s-a stricat, ce se poate salva, ce trebuie ajustat, ce poate fi readus la viață.
Nu este o zgârcenie. Este o formă de respect.
Pentru Eugen, un lucru bun nu trebuie abandonat doar pentru că s-a defectat. Dacă poate fi reparat, merită reparat. Dacă poate continua, merită să continue.
Poate că tocmai de aceea oamenii care îl cunosc simt adesea în preajma lui o răbdare specială. Eugen nu renunță ușor la lucruri, la oameni, la idei, la proiecte sau la practici. Are această fidelitate față de ceea ce consideră valoros. Nu confundă imperfecțiunea cu lipsa de valoare.
Într-o lume obișnuită să arunce repede, să înlocuiască repede, să judece repede, această capacitate de a repara devine una dintre formele lui tăcute de iubire.
În copilărie, își dorea să devină pompier, ca să poată salva oameni. Poate că această dorință nu a dispărut niciodată cu adevărat, ci doar și-a schimbat forma. Astăzi, felul lui de a ajuta nu mai este legat de focuri exterioare, ci de neliniști, frici, blocaje, confuzii, întrebări, suferințe și căutări interioare.
Cei care îl întâlnesc doar de la distanță pot fi surprinși de cât de cald este Eugen în relația directă. Are mult umor, îi place să glumească și are o bucurie reală de a-i face pe oameni să râdă.
Eugen empatizează mult cu suferința oamenilor. Dar nu o face teatral și nu transformă compasiunea în spectacol. Uneori, dacă nu poate ajuta imediat în profunzime, încearcă măcar să aducă o bucurie mică, un zâmbet, o glumă, o clipă de ușurare.
Este exigent cu sine, uneori foarte autocritic, dar blând cu ceilalți. Cu propria practică poate fi riguros; cu omul din fața lui, de cele mai multe ori, este atent, răbdător și protector.
Are o fire profund pozitivă și o capacitate rară de a vedea binele acolo unde alții observă mai întâi defectul. În prezența lui, oamenii pot simți că nu sunt priviți prin ceea ce le lipsește, ci prin ceea ce încă poate crește, se poate vindeca și se poate lumina în ei.
Felul lui Eugen de a fi cu oamenii
Un lucru important la Eugen este felul în care se raportează la oameni.
Nu pare să îi măsoare după statut social, avere, funcție, imagine sau beneficiile pe care i le-ar putea aduce. Se poate opri cu aceeași răbdare lângă un om simplu, lângă un cursant nou, lângă un prieten vechi, lângă cineva aflat într-o situație grea sau lângă o persoană publică.
În relația cu oamenii, are o deschidere care vine din credința că fiecare poartă ceva bun. Chiar și atunci când cineva greșește, Eugen caută mai întâi explicația, contextul, rana, lipsa de înțelegere, nu condamnarea rapidă.
Aceasta nu înseamnă lipsă de discernământ. Din contră. Eugen vede foarte clar lucrurile. Dar înainte de a reduce un om la greșeala lui, pare să caute acea parte din el care încă poate fi recuperată.
Această privire este una dintre formele sale de compasiune.
Eugen este un om foarte natural. Poate chiar neașteptat de natural pentru o lume obișnuită cu măști, formule sociale, ezitări și reguli nescrise ale rușinii.
Nu este un om care încalcă limitele celorlalți sau regulile firești ale respectului. Dar nu se lasă condus de inhibiții inutile. Dacă nu a înțeles ceva, întreabă. Dacă are nevoie de o explicație, o cere. Dacă vrea să păstreze o amintire dintr-un loc în care este permis să fotografieze, scoate telefonul și face poza. Dacă trebuie să explice ceva, o face cu toate detaliile necesare.
La el, puține lucruri rămân „subînțelese”. Când explică, vrea ca omul să înțeleagă cu adevărat. Dacă îți dă indicații de drum, îți poate spune nu doar traseul, ci și unde să parchezi, ce să eviți, ce obstacol ai putea întâlni și ce variantă ar fi mai bună. Pentru unii, această minuțiozitate poate părea neobișnuită. Pentru cei care îl cunosc, ea face parte din felul lui de a avea grijă.
Eugen este natural pentru că nu joacă un rol. Este el însuși, uneori până la cel mai mic detaliu.
Prezență publică, dialog și opinii de specialitate
De-a lungul timpului, Eugen Mîrtz a fost invitat în emisiuni, interviuri, conferințe și evenimente publice pentru a vorbi despre teme aflate la granița dintre psihologie, astrologie, parapsihologie, spiritualitate și cunoaștere de sine. În funcție de context, este chemat să ofere o perspectivă de psiholog, astrolog, parapsiholog sau formator spiritual, iar fiecare apariție este tratată cu seriozitate și pregătire atentă. Când este invitat să vorbească din perspectivă astrologică, studiază tranzitele și configurațiile perioadei. Când tema aparține zonei parapsihologice sau spirituale, se documentează, ordonează ideile și caută să ofere publicului o explicație limpede, așezată și folositoare. Pentru Eugen, prezența media nu este doar expunere, ci responsabilitatea de a vorbi cu discernământ, într-un limbaj accesibil, despre subiecte care cer experiență, prudență și profunzime.
O zi la Alchimia Vieții
Într-o zi în care predă, Eugen vine la Centrul de Yoga Alchimia Vietii, susține partea teoretică pentru oamenii care vin pentru prima dată, conduce practica și, adesea, continuă cu o formă de mini-conferință în care explică felul concret în care yoga poate fi integrată în viața de zi cu zi.
Pentru el, cursul nu este doar o succesiune de posturi. Este un spațiu de înțelegere. Omul trebuie să știe ce face, de ce face, cum poate practica în siguranță și cum poate duce mai departe starea obținută pe saltea.
În zilele în care nu ține curs, îl poți găsi interpretând astrograme, susținând sesiuni private de consiliere spirituală, discutând cu instructori, facilitatori, practicanți, călugări tibetani, swami indieni sau oameni veniți din zone diferite ale căutării spirituale. Alteori testează muzică, cântă la orgă, se roagă, meditează, lucrează cu yantrae sau pregătește teme pentru întâlnirile următoare.
Viața lui nu este ruptă în două: una spirituală și una obișnuită. Cele două se amestecă firesc.
Soarele, marea, animalele și oamenii apropiați
Eugen iubește soarele și marea. Dacă natura are pentru el un centru de atracție, acesta pare să fie acolo unde există lumină, apă, aer și deschidere.
Iubește și animalele. De-a lungul timpului a avut multe animale în preajmă. Un motan pe nume Portos a trăit peste 20 de ani. A salvat un peruș care a intrat în sală și i s-a așezat pe umăr, pe care l-a numit Cipișor. A salvat și un porumbel, pe care l-a ținut în casă până când l-a învățat să zboare.
Aceste episoade mici spun mult despre el. Nu sunt mari evenimente publice, nu apar în diplome și nu intră în cronologii oficiale. Dar uneori tocmai astfel de gesturi arată mai limpede omul.
Eugen este apropiat de mama lui, care locuiește la Bacău, și vorbește cu ea zilnic. Este grijuliu, atent și prezent. Își iubește foarte mult fetița, iar legătura cu ea este una dintre dimensiunile importante ale vieții sale afective.
În relațiile apropiate, Eugen este cald, protector și răbdător. Nu este un om rece, abstract, absorbit doar de idei. Are multă viață în el, multă sensibilitate și o nevoie profundă de a rămâne conectat cu oamenii pe care îi iubește.
Viața lui Eugen Mîrtz nu a fost lipsită de încercări.
În perioada comunistă, activitatea sa de predare a yoga a atras atenția autorităților, într-un context în care astfel de practici erau privite cu suspiciune și reprimate. A trecut prin detenție, în condiții grele, iar acest episod a avut urmări dureroase și asupra familiei sale.
Mai târziu, în anii ’90, după o perioadă de activitate intensă, colaborări, cursuri și conferințe, a trecut printr-o ruptură profesională și umană dificilă, care i-a afectat parcursul, comunitatea și imaginea în fața unor oameni. Pentru un om care pusese multă credință, pasiune și energie în acea muncă, pierderea unei structuri construite cu efort a fost o încercare reală.
A trecut și printr-un accident grav de mașină, într-un moment în care era implicat în transmiterea unor materiale spirituale către centre de yoga din țară. A supraviețuit unei experiențe care l-a adus foarte aproape de limita dintre viață și moarte.
Au existat și încercări personale, afective, familiale. Momente în care relațiile, despărțirile, distanța sau pierderea accesului firesc la cei iubiți au durut profund.
Și totuși, ceea ce surprinde la Eugen nu este faptul că a trecut prin încercări. Mulți oameni trec prin încercări. Ceea ce surprinde este felul în care nu pare să fi devenit un om închis, amar sau cinic.
A rămas optimist. Uneori într-un fel greu de înțeles pentru omul obișnuit. A rămas capabil să vadă binele. A rămas capabil să râdă, să se bucure, să repare, să cânte, să ajute, să creadă, să iubească.
Această capacitate de a nu se rupe interior, de a nu lăsa durerea să îi anuleze bunătatea, este una dintre cele mai importante trăsături ale caracterului său.
Un om greu de pus într-o etichetă
Poate că una dintre greșelile cele mai mari pe care le poate face cineva în fața lui Eugen Mîrtz este să încerce să îl reducă la o etichetă.
Este rațional și intuitiv. Cald și lucid. Simplu și complex. Modest în viața de zi cu zi, dar capabil de viziuni ample. Blând cu oamenii, exigent cu sine. Conservator cu lucrurile care funcționează, dar mereu deschis să învețe ceva nou. Ancorat în tradiție, dar viu în prezent.
Această combinație poate fi greu de înțeles de la distanță. Mai ales într-o lume care judecă repede, consumă fragmente, caută titluri scurte și confundă adesea complexitatea cu ambiguitatea.
Eugen nu este un om ușor de înțeles superficial. Tocmai de aceea, merită cunoscut cu răbdare.
Dincolo de rolul public, de nume, de cursuri, de conferințe, de opinii și proiecții, rămâne omul: un om care trăiește simplu, repară lucruri, iubește soarele și marea, plânge la filme, salvează animale, vorbește zilnic cu mama lui, își iubește copilul, face oamenii să râdă și încearcă, în felul lui, să lase în urmă mai multă lumină decât a găsit.
Eugen Mîrtz
Contact
Îmi poți scrie pentru sesiuni individuale, astrologie, consiliere spirituală, colaborări, interviuri sau invitații.
© 2026 Eugen Mîrtz. Toate drepturile rezervate. Design și dezvoltare web ca experiență digitală semnată de The Elephant Gate.
Site-uri care deschid noi posibilități.
Str. Făgetului nr. 5, București
contact@eugenmirtz.ro
Explorează
Yoga, consiliere spirituală, astrologie și practică spirituală integrată în viața de zi cu zi.
